Ec. Ștefan Sînpetru, manager – Spitalul de Pneumoftiziologie Brăila: Între administrarea unui spital public și cea a unei firme private există similitudini la care puțini se gândesc

July 29, 2021

Odată cu declanșarea pandemiei Covid, spitalele de pneumoftiziologie au traversat o perioadă de noutate, iar întregul sistem sanitar s-a confruntat, și încă se confruntă, cu situații nemaiîntâlnite până acum.

”Din perspectiva legii veți constata că între administrarea unui spital public și ce a unei firme private există similitudini la care puțini se gândesc. Un spital public vinde servicii medicale Casei de Asigurări de Sănătate și din banii obținuți de la aceasta trebuie să își asigure funcționarea. La o firma privată lucrurile stau exact la fel. Cei care asigură managementul spitalului (consilii locale sau județene, Ministerul Sănătății ) pot, dar nu sunt obligate să ajute financiar spitalul și o pot face doar dacă bugetul lor le permite”, spune Ec. Ștefan Sînpetru, Managerul Spitalului de Pneumoftiziologie Brăila, într-un interviu acordat platformei Pneumologia.ro.

Spitalul public trebuie manageriat ca o afacere

Potrivit Ec. Ștefan Sînpetru, spitalul public trebuie privit ca o afacere:”Nu una din care să obții profit, ci una care să iți permită ca din banii încasați, din serviciile oferite unei serii de pacienți, să obții veniturile necesare ca să poți trata următoarea serie de pacienți și tot așa. În cazul în care nu gândești așa ajungi dependent de un ajutor financiar care poate sau nu să vină, iar dependența nu este de dorit. Da, poți cere sprijin pentru investiții majore în aparatură medicală, dar daca tu nu îți poți asigura funcționarea curentă cine se vă grăbi să te sprijine ?”.

”Despre spitalele de pneumoftiziologie și managementul acestora aș puncta că acestea sunt, în general, spitale cu un număr mic de paturi, și, în consecință cu un personal de suport redus numeric. Plaja de probleme legislative cu care se confruntă este însă aceeași cu a unui spital mare care dispune de mai mult personal. Prima consecință este că personalul de suport din spitalele de pneumoftiziologie este semnificativ mai încărcat decât cel al unui spital mare”, afirmă managerul spitalului brăilean.

Personalul unui spital – o armată aflată în lupta cu problemele pacienților

Managerul consideră că fără ”personalul de suport” actul medical nu ar fi posibil: ”Putem afirma, fără putință de tăgadă, că medicii, asistentele, infirmierele sunt soldații din linia întăi, cei care duc greul luptei. Și pentru asta merită tot respectul! Pentru a vă contura o imagine, aș vrea să vă gândiți la istoria conflictelor militare, acolo unde amărâții de la “intendență” nu au asigurat celor din linia întăi muniție, carburant, hrană, medicamente, piese de schimb, evacuarea răniților și multe altele, primii au putut căștiga doar bătălii, nu și războaie”.

Un spital de pneumoftiziologie nu își poate permite, dacă vrea să își asigure resursele finaciare necesare funcționarii, să stea că păianjenul pe pânză și să aștepte să “pice” pacienții

Situația spitalelor de pneumoftiziologie este una aparte, iar pentru a sublinia acest aspect, Ec. Ștefan Sînpetru face referire la tuberculoză, o afecțiune pulmonară veche, dar încă prezentă în România:”Tuberculoza nu alege, dar condițiile de trai pot influența rezistența la boala a organismului. Dacă nu încerci să faci campanii de identificare a potențialilor tăi pacienți prin implicarea medicilor de familie și a serviciilor sociale ale primăriilor, înseamnă că ai ales să îi ignori pe cei cu venituri modeste sau chiar mai rău. În acest fel nu se poate realiza ”depistarea activă”, iar o parte semnificativă a populației deservite nu va avea access la serviciile pe care le oferi. Astfel, se ignoră o sursă de venituri corecte și cinstite obținute din servicii prestate”.

Provocările generate de pandemia Covid asupra spitalelor de pneumoftiziologie

Managerul Spitalului de Pneumoftiziologie Brăila afirmă că impactul s-a produs pe mai multe planuri și fiecare din aceste planuri avea problemele lui care se cereau soluționate. Provocările au început cu asigurarea echipamentului de protecție și înființarea secției de Covid: ” În privința asigurării echipamentului de protecție și a biocidelor, bugetul fusese dimensionat pentru o situație de normalitate și a trebui revăzut pentru că prețurile, sunt sigur că vă amintiți, o luaseră razna. Mai mult piața nu oferea ceea ce aveam nevoie și au fost necesare eforturi serioase de a ne asigura toate cele de trebuință. Prin înființarea secției Covid am fost obligați să regândim circuitele să facem proceduri noi, suplimentare, având ca obiectiv o funcționare corectă a acestei secții”.

Înființarea și funcționarea secției Covid au generat probleme noi, care trebuiau soluționate imediat: ” În cazul nostru prin înființarea secției Covid s-a blocat complet un pavilion în care funcționau cabinetele ambulatoriului și, din acest motiv, a trebuit să igienizam și să reorganizăm, în regim de urgență, spații dintr-o clădire în care funcționa unul din dispensarele TB, pentru a putea muta acolo cabinetele. Nu a fost simplu, dar am reușit să facem acest lucru într-un timp record. Era vital ca persoanele care aveau nevoie de consultații să poată fi servite. Aceste persoane reprezintă populația noastră deservită și nu ne puteam permite să îi ignoram; ar fi fost o abordare neprofesionistă”.

Potrivit managerului, funcționarea secției Covid a condus la obligația de a reorganiza complet activitatea personalului : ”Nu ar fi fost corect ca medicul de gardă pentru pacienții cu afectiunui pulmonare, altele decât Covid, să asigure și linie de garda pentru Covid, astfel că am solicitat Ministerului Sănătății, aprobare pentru înființarea unei a doua linii de gardă cu destinație specială Covid. Asta a însemnat o solicitare intensă a colectivului de medici. Mai mult deficitul de medici al Spitalului Județean de Urgență Brăila ne-a pus în situația de a asigura din august 2020 până în aprile 2021 medici detașați acolo pentru a ne ajuta colegii”.

Lista de probleme a fost completată de o stare de iritare generală

”Toată această lista de probleme a generat una cel puțin la fel de importantă: o stare de iritare generală care a trebuit gestionată. Toată lumea era “ cu nervii în pioneze” și ținerea sub control a acestei stării a solicitat multă răbdare și diplomație. Oamenii nu erau vinovați de propria lor stare de uzură. Au avut mereu un comportament de echipa, dar … Ce să faci, așa este când trebuie să faci totul sub presiune ! În rest ce să vă spun “ tot câinele iese din iarna, dar numai blana lui știe cum”, explică Ec. Ștefan Sînpetru.

Prioritățile Spitalului de Pneumoftiziologie Brăila

”În materie de aparatură medicală suntem foarte bine dotați. A contat enorm sprijinul Consiliului Județean Brăila. Avem un nivel de dotare ( nu voi enumera nimic, vă așteptam să vedeți cu ochii dumneavoastră ) care ar face invidioase multe spitale din aceasta categorie. Problema noastră sunt spațiile pe care tot trebuie să le reorganizăm pentru a răspunde solicitărilor”, declară managerul.

De asemenea, spitalul așteaptă un proiect tehnic privind reamenajarea podurilor că spatii de lucru:” După reamennajarea acestor spatii avem în vedere, la finalul pandemiei, înființarea unui compartiment de recuperare respiratorie care să cuprindă o sală de gimnastică respiratorie la aparate și o salină artificială, precum și a unui compartiment de paliație”.

”Chiar dacă este un spital public acesta trebuie gândit că o afacere, care trebuie să se poată autofinanța; ne interesează capacitatea de “ reluare a ciclului de producție”, concluzionează managerul Ștefan Sînpetru.

Pe aceeaşi temă: